Sfaturi

De ce mor florile din ghiveci?

De ce mor florile din ghiveci?

Fie că vorbim despre ghivecele cu flori pe care le ții în casă, fie despre cele de pe terasă ori din grădină, se pare că nu prea ai prea mult succes în creșterea lor. Dacă te întrebi de ce mor florile din ghiveci, răspunsul ar putea avea mai multe variante. Cea mai probabilă însă ar fi lipsa experienței sau a cunoștințelor necesare. Astfel, pentru a crește plante sănătoase trebuie să urmezi câteva reguli de bază și să ai grijă să eviți anumite greșeli. Iată, deci, care sunt cele mai întâlnite greșeli în creșterea plantelor de ghiveci: 1. Udarea excesivă Cea mai mare greșeală care poate duce rapid la pierderea plantei este udarea în exces a acesteia. Din cauză ca rădăcinile plantei stau prea mult timp în apă vor ajunge să putrezească. Pentru a evita acest lucru, nu îți uda toate plantele după același program. Fiecare are nevoi diferite, deci și perioadele dintre udări, cât și cantitatea de apă necesară pot diferi în funcție de specia din care fac parte. 2. Acumularea de sare Acest fapt este cauzat tot de udarea inadecvată a florilor plantate în ghiveci. Chiar dacă nu folosești o cantitate prea mare de apă, dacă aceasta nu se poate infiltra în sol se pot crea acumulări de sare vizibile fie pe pământul de la suprafața recipientului, fie chiar pe pereții acestuia. Din păcate, acest lucru se observă mult prea târziu, atunci când dezvoltarea plantei este deja afectată. Pentru a nu mai păți acest lucru, ai grijă ca la plantare să folosești un sol potrivit, care poate drena bine apa, precum și un ghiveci prevăzut cu mici orificii de scurgere. 3. Lipsa umidității Atunci când vine iarna și aducem ghivecele cu flori în casă, acestea pot suferi un adevărat șoc. Din cauza căldurii din casă umezeala scade vertiginos, iar plantele au de suferit de pe urma acestui fenomen. Primul semn care indică faptul că planta nu se bucură de prea multă umiditate este îngălbenirea frunzelor. 4. Lumina insuficientă Indiferent că le ții în casă, în grădină sau pe terasă, plantele din ghiveci (ca oricare alte plante) au nevoie de lumină pentru a crește sănătos. Bineînțeles, există și specii care se descurcă de minune și în semi-umbră sau umbră, însă dacă știi că plantele tale nu intră în această categorie, ai grijă să le asiguri suficientă lumină. Dacă le ții în casă, plasează ghivecele lângă sursele de lumină naturală....

Citește mai mult

Cele mai neobișnuite specii de orhidee

Cele mai neobișnuite specii de orhidee

Nimeni nu se mai îndoieșe de faptul că natura care ne înconjoară este plină de mistere și minunății, însă aceste specii de orhidee întrec de-a dreptul orice imaginație! De la floarea care seamănă cu o maimuță, până la cea în formă de egretă în zbor, toate speciile de orhidee de mai jos sunt adevărate minuni ale naturii. 1. Anguloa Uniflora Aspectul florii acesui gen de orhidee este mai mult decât suprinzător. Forma petalelor sugerează o siluetă de bebeluș înfășat sau a unui bebeluș într-un coșuleț. Această specie de orhidee se întâlnește în Columbia, Peru, la altitudini cuprinse între 1400 și 2500 de metri, dar și în Venezuela, Columbia, Ecuador și Peru, în pădurile umbroase din zonele montane. 2. Phalaenopsis Cunoscută și sub numele de „orhideea fluture”, datorită formei florilor ei, este o plantă ușor de crescut în apartament, dacă îi sunt create condițiile dorite de umiditate, căldură și lumină. Această specie este originară din Asia de Sud-Est, din munții Himalaia până în insulele Polillo, Palawan și Zamboanga del Norte, dar se pot întâlni și în insula Mindanao din Filipine și în nordul Australiei. 3. Orchis Italica Specie de orhidee cunoscută mai ales sub numele de orhidee italiană sau orhidee-barbat, este nativă din zona mediteraneană. Floarea a devenit populară datorită faptului că petalele salea seamănă cu un bărbat dezbrăcat. 4. Impatiens Bequaertii Este o specie destul de rară de orhidee, care se găsește în pădurile tropicale din Africa de Est. Planta are inflorescențe destul de mici, dar principala caracteristică ce le face speciale este asemănarea acestora cu niște siluete feminine care dansează. 5. Dracula Simia Această specie de orhidee crește în Mexic, America Centrală, Columbia, Ecuador și Peru și a fost denumită orhideea- maimuță din cauza asemănării izbitoare a florii cu o față de primată. Planta înflorește aproape tot timpul anului și are mai multe flori pe aceeași tulpină. 6. Habenaria Grandifloriformis Mai este supranumită și orhideea înger și provine de pe continentul asiatic. Floarea este de un alb pur, cu o formă ce te duce cu gândul la silueta unui înger. 7. Ophrys bombyliflora Orhideea bondar – așa cum a fost botezată de specialiști – este o specie nativă din regiunea mediteraneană, dar se poate întâlni și în Portugalia, Insulele Canare, Liban sau Turcia. Denumirea de orhidee – bondar (Ophrys bombyliflora) provine din grecescul „Bombylios” și face referire la aspectul florii acestei specii. 8. Impatiens Psittacina Floarea – papagal...

Citește mai mult

Pregătirea trandafirilor pentru iarnă

Pregătirea trandafirilor pentru iarnă

Odată cu apropierea iernii, fiecare grădinar ar trebui să își facă un plan în ceea ce privește pregătirea trandafirilor pentru iarnă. Cu urmarea sfaturilor potrivite și efectuarea unor operații minime de îngrijire, te vei asigura că minunatele flori te vor încânta și sezonul următor. Fiecare specie de flori are nevoie de îngrijiri specifice la un moment dat, însă când vine vorba de pregătirea trandafirilor pentru iarnă, acestea trebuie să respecte anumiți pași. Iată care ar fi aceștia: 1. Curățarea Toamna – târziu, după căderea frunzelor se recomandă curățarea tufelor de lăstari la o lungime de 50-60 cm. Astfel, se evită ruperea crengilor, altoiului și dislocarea tulpinei în cazul unui viscol puternic sau a unor zăpezi abundente. De asemenea, se recomandă și tăierea crengilor moarte, a celor slab dezvoltate sau ramurile crescute spre interiorul tufei. 2. Udarea Înainte de a da primul îngheț este necesar ca tufele de trandafiri să fie bine udate. Astfel, pe toată perioada iernii, când pământul este înghețat, trandafirii vor avea suficientă apă pentru a supraviețui. Udați astfel încât apa să ajungă la o adâncime de 30 – 40 de cm. 3. Fertilizarea Regula de bază pentru pregătirea trandafirilor pentru iarnă este ca aceștia să nu mai fie fertilizați cu aproximativ 8 săptămâni înainte de venirea primului îngheț. 4. Protejarea de dăunători Dacă tufele de trandafiri au frunze sau crengi bolnave, afectate de dăunători sau de ciuperci, atunci acestea trebuie îndepărtate. Aveți grijă să nu folosiți aceste frunze pentru compost pentru că riscați să îmbolnăviți toate plantele din grădină! 5. Mușuroirea Este o operațiune foarte importantă pentru protejarea plantelor în iernile foarte geroase. În cazul în care iarna este foarte geroasă și lipsește zăpada, atunci mușuroiul va proteja altoiul împotriva înghețului. La sfârșitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie, când se înregistrează temperaturi negative atât ziua cât și noaptea, în funcție de zona în care vă aflați, acoperiți altoiul trandafirului cu un mușuroi de pământ pentru a-l proteja de ger pe timpul iernii. Flosiți un pământ bine mărunțit. Evitați bulgării de pământ. Aceștia formează goluri de aer și nu asigură o protecție eficientă în caz de ger. Faceți un mușuroi de cel puțin 20-25 cm dacă trandafirii se află într-o zonă cu temperaturi moderate sau de cel puțin 30 cm dacă se află în zone mai reci. Pentru mușuroaie folosiți pământ adus din altă parte a grădinii. Nu folosiți pământul din jurul plantei deoarece acesta protejează...

Citește mai mult

Superstiții despre plante

Superstiții despre plante

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au superstiții cu privire la cele mai diverse lucruri, iar plantele din casă ori din grădină nu fac excepție. Deși multora dintre noi ni se par doar amuzante și pe alocuri extrem de absurde, superstițiile sunt o parte importantă a numeroase culturi și civilizații, obiceiuri care practic au schimbat cursul istoriei uneori. Iată, așadar, care sunt cele mai cunoscute superstiții despre plante, perpetuate încă din cele mai vechi timpuri: Busuiocul – era considerat o plantă sacră de către popoarele europene, cu capacitatea de a vindeca diverse afecțiuni. De asemenea, se credea că sufletele oamenilor buni care decedaseră miroseau a busuioc. Faptul că busuiocul e considerat și azi o plantă sacră este dovedit de utilizarea lui în slujbele religioase ale creștin-ortodocșilor. Usturoiul – celebrul leac antivampiri din filmele de gen. Se crede că aroma puternică a usturoiului are capacitatea de a ține la distanță spiritele rele. Tradiția agățării unui șirag de usturoi deasupra ușii se păstrează și astăzi, în preajma sărbătorii de Sf. Andrei. Trifoiul – o variaţie rar întîlnită a trifoiului cu trei foi. Trifoiul cu patru foi este un accident genetic , greu de găsit, dar care aduce cu el noroc în dragoste, bani şi sănătate. Tocmai pentru că este greu de găsit, trifoiul cu patru foi este asociat norocului. Florile de liliac – dar nu oricare, ci cele cu cinci petale. La fel ca și în cazul trifoiului, florile de liliac cu 5 petale sunt destul de greu de găsit, obișnuite fiind doar cele cu patru, dar aducătoare de noroc. Se spune că dacă îți pui o astfel de floare în sân și apoi îți pui o dorință, aceasta se va împlini. Trestia plângătoare – poate și din cauza numelui, această specie de copac nu este deloc dorită în preajma locuinței oamenilor deoarece aduce ghinion și tristețe. Mărul – este considerat și azi un simbol al sănătății, purității și fertilității, consumul acestor fructe fiind încurajat în orice împrejurare. Vâscul – este nelipsit din casele noastre în preajma sărbătorilor de iarnă. Deși superstițiile legate de vâsc s-au perpetuat la noi în ultimii ani, ca urmare a impactului culturii americane, tot mai mulți oameni cred în puterile lui mistice. Se spune că acesta aduce noroc, înțelegere în relațiile de cuplu și armonie în casă. Socul – aduce noroc mirilor atunci când este purtat de invitații la o nuntă. De asemenea, copacii de...

Citește mai mult

Cum se usucă în mod corect tigvele

Cum se usucă în mod corect tigvele

De-a lungul a mii de ani, tigvele au fost cultivate și folosite apoi fie ca ustensile pentru diverse activități, fie ca instrumente de cântat. În zilele nostre acestea au mai mult scop decorativ, însă pregătirea lor pentru a putea fi expuse nu este stăpânită de toată lumea. Tigvele sunt înrudite ca specie cu dovleacul sau bostanul și fac parte din familia Cucurbitaceae, la fel ca și pepenii sau castraveții. Datorită aspectului extrem de decorativ, în ultimii ani tot mai mulți oameni le cultivă, însă nu mulți știu exact cum trebuie pregătite acestea pentru a putea fi expuse în casă. În primul rând, pentru a ști cum trebuie tratate, trebuie să afli că tigvele sunt de mai multe feluri și diferă ca formă și grosime a cojii. Cucurbita – este un soi de tigvă cu coaja mai subțire și mai moale. Acestea sunt de un portocaliu intens, aurii sau chiar verzi și pot lua forme din cele mai diverse și ciudate. În afară de faptul că pot fi folosite ca decor chiar și neuscate, tigvele uscate pot fi utilizate ca mici felinare sau pe post de ghivece pentru flori. Din păcate, după uscare, culorile tigvelor își vor mai pierde din intensitate, însă vor rămâne la fel de atractive datorită formelor interesante. Legenaria – este un soi de tigvă cu coaja mai groasă și mai tare. Pentru că au dimensiuni mai mari, tigvele din acest soi pot fi folosite drept căsuțe pentru păsări, dar și ca felinare pentru Halloween (că tot a venit moda și pe la noi). Spre deosebire de alte soiuri din familia Cucurbitaceae, în perioada de înflorire Legenaria face flori albe, care se deschid pe timpul nopții. Recoltarea Indiferent de tipul de tigve pe care le cultivi, acestea sunt gata de recolatat în momentul în care tulpinile se usucă și devin maro. Ai grijă să aduni toate tigvele înainte de primul îngheț, altfel acestea vor fi compromise. Taie tigvele având grijă să păstrezi 2-3 centimetri de vrej și să le înlături pe cele pătate sau lovite. Acestea se vor strica oricum în câteva zile. Uscarea Procesul de uscare a tigvelor este unul destul de lung și din păcate nu te poți folosi de scurtături precum uscarea lor ca microunde, așa cum mai practică fără succes unele persoane. Exteriorul tigvelor trebuie să se usuce în totalitate pentru ca mai apoi să se întâmple asta și cu interiorul. Având în...

Citește mai mult

Alegerea pomilor potriviți pentru grădină

Alegerea pomilor potriviți pentru grădină

Dacă tot ai posibilitatea de a locui la curte și ai la dispoziție o grădină, ar fi păcat să nu profiți de asta și să plantezi cel puțin 2-3 pomi fructiferi. Asta nu numai că va adăuga un strop de autenticitate spațiului, dar îți va furniza și fructe proaspete și sănătoase pentru tine și familia ta. Până nu demult ideea plantării unor pomi fructiferi într-un spațiu poate și așa destul de limitat părea mai mult o utopie, însă în ultimii ani au apărut tot mai multe soiuri de copaci pitici sau semi-pitici pe care îi poți planta fără grijă în orice spațiu. În afară de faptul că nu vor umbri florile sau diversele plante pe care le ai în grădină, copacii pitici sunt și mai ușor de întreținut. Pomii fructiferi – investiție pe termen lung Poate la început ideea plantării unor pomi fructiferi ți se poate părea un pic deplasată și costisitoare dar de-a lungul timpului nu vei avea decât avantaje. În afară de aspectul decorativ, te vei putea bucura și de fructe proaspte și sănătoase, direct de la sursă. Pentru o familie cu copii bucuria este cu atât mai mare cu cât cei mici vor fi încântați să descopere fructele direct în natură, nu în lăzile din supermarket. Alegerea mărimii potrivite Termenii de pomi pitici sau semi-pitici pot fi un pic evazivi, fără ca tu să îți dai seama concret ce dimensiune va atinge copacul. Așadar, un pom fructifer pitic poate atinge 2- 3 m înălțime, iar unul semi-pitic undeva între 3 și 4,5 metri, în funcție de specie. Pentru cei din prima categorie avantajul este că pot fi curățați sau stropiți fără a fi nevoie să te urci pe o scară prea înaltă. În ceea ce privește culesul recoltei, crengile acestor pomi pitici pot fi îndoite cu ușurință, așa că poți culege fructele din picioare, stând pe pământ. În ceea ce privește pomii semi-pitici, aceștia pot atinge dimensiuni un pic mai mari și necesită un pic mai mult efort din partea ta pentru a-i îngriji, însă pot rodi de două ori mai mut decât cei pitici. Așadar, în funcție de spațiul de care dispui și de efortul pe care ești dispus să îl investești în creșterea acestor pomi, poți alege varianta care ți se potrivește cel mai bine. Ce pomi fructiferi sunt mai ușor de îngrijit? Fiecare plantă sau copac are nevoie de câteva acțiuni de bază,...

Citește mai mult