Sistemul de irigație

Postat pe 4 oct. 2014 în Gradina | 0 comentarii

Sistemul de irigație

Avantajele folosirii unui sistem de irigații nu sunt deloc o descoperire nouă. Arheologii care au făcut investigații în diverse zone ale globului au remarcat că irigațiile erau foarte des folosite pentru a suplimenta cantitatea de apă de care aveau nevoie plantele pentru a crește și pe care nu și-o puteau lua numai din ploi, acestea fiind, în unele locuri, mai rare.

Irigațiile perene se practicau din vechi timpuri pe câmpiile Mesopotamiei, unde culturile erau udate în mod regulat pe durata sezonului lor de creștere, prin direcționarea apei către ele printr-un sistem de canale aflate în câmp. Egiptenii antici se foloseau de bazinele de irigații, care reprezentau loturi de pământ înconjurate cu diguri și alimentate cu apă din inundațiile Nilului.

Apa din aceste bazine era reținută acolo până când sedimentele fertile se așezau în sol, apoi surplusul era trimis înapoi în cursul de apă. Există dovezi conform cărora faraonul egiptean Amenemhet al III-lea, din cea de-a douăsprezecea dinastie (1800 î.Hr.), folosea lacul natural al oazei Faiyum ca rezervor pentru stocarea surplusului de apă pentru sezonul secetos.

Nubienii antici au dezvoltat un sistem de irigație care folosea un dispozitiv asemănător unei roți de apă și care era numit sakia. Irigațiile au început să facă parte din viețile nubienilor undeva între secolele 3 și 2 înainte de Hristos. Ele depindeau foarte mult de apele care proveneau de la inundațiile provocate de râul Nil și de la alte râuri din zona cunoscută astăzi sub numele de Sudan.

Ce sunt irigațiile?

Bun, am discutat un pic despre istoria sistemelor de irigații din cele mai vechi timpuri. Dar să vedem, pe scurt, care ar fi definiția acestei activități, pentru că încă nu am menționat-o, iar unii dintre voi s-ar putea să nu știe exact ce înseamnă. Irigațiile reprezintă mutarea apei dintr-o zonă în care aceasta este prezentă (râu, lac, bazin de acumulare etc.), către o zonă care este deficitară și unde precipitațiile nu sunt foarte abundente, pentru udarea culturilor.

Ele se fac pentru a ajuta la creșterea plantelor și la menținerea pajiștilor pentru păscutul animalelor. De asemenea, irigațiile se mai pot folosi și în gospodărie, pentru grădină sau gazon. Sistemul de irigație utilizat de un fermier sau agricultor pentru a-și uda culturile este diferit de cel folosit de către un utilizator obișnuit.

În vechime, un sistem de irigație trebuia să fie construit cu grijă și mare atenție și se baza pe forța gravitației pentru a transporta apa dintr-un loc într-altul. Chiar și astăzi, multe dintre sistemele pe care le folosim încă funcționează pe același principiu.

Ce tipuri de sisteme de irigații se folosesc în prezent?

Orice agricultor sau fermier care vrea să aibă culturi cât mai bune, trebuie să se gândească serios la un sistem de irigații care să folosească apa într-un mod cât mai eficient posibil. Dacă plantele nu primesc suficientă apă, se pot usca și pot muri, iar dacă sunt inundate, poate apărea, printre altele, eroziunea solului.

Prin urmare, în funcție de mărimea terenului, de climă și de relief, se vor implementa diverse metode de irigare care vor fi potrivite pentru zona în cauză. Câteva exemple de sisteme de irigații care se utilizează în prezent sunt:

1. Irigarea de suprafață

Sistemele de irigații de suprafață se bazează pe gravitație pentru a mișca apa dintr-un loc într-altul. Prin folosirea brazdelor și a digurilor pentru direcționarea apei, terenurile irigate în acest fel sunt inundate controlat. În cazul în care apa nu poate ajunge în toate colțurile parcelei, se vor utiliza pompe sau se va uda manual.

2. Irigațiile prin infiltrații

Prin această formă de irigații se udă plantele de la rădăcină (prin sol). Pentru ca apa să ajungă în sol, sursa din care provine ea trebuie să se afle la o înălțime un pic mai mare decât terenul care urmează a fi irigat. Astfel de sistem de irigație se folosește în zonele joase sau mlăștinoase.

3. Irigațiile cu stropitoare

În cazul acestor sisteme de irigații, apa este pompată prin furtunuri și țevi către o stropitoare, care, mai departe, împrăștie apa peste sol. Stropitoarele se pot monta pe dispozitive mișcătoare sau pe pivoți, pentru a distribui apa uniform și pentru a evita formarea bălților.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *